Așa cum știu și copiii de la grădinițele dărăpănate din comună, asfaltul este o tehnologie foarte nouă. Necesită pregătirea terenului, o fundație solidă, unul sau mai multe straturi de rezistență și unul de uzură. Nu mai spunem de drenarea apei pluviale sau alte mărunțișuri. Haz de necaz.
De aceea, primarul și administrația chibzuită a comunei Ulmi a găsit de cuviință să asfalteze (am prezentat într-un articol anterior ce fel de asfalt au turnat firmele de casă în comună) și apoi să decoperteze în decurs de mai puțin de 6 luni aceeași porțiune de drum. O performanță în urma căreia locuitorii unei comune fără rețea de apă, canalizare sau gaze ar avea de zis câte ceva.
Este vorba despre strada Tenisului din satul Ulmi până la canalul de irigații. Acesta a fost inclus în expertiza tehnică din proiectul de modernizare cu o lungime de 731,8m și fusese asfaltat în perioada decembrie 2019 – februarie 2020 cu un singur strat de asfalt peste o fundație firavă de piatră concasată. După câteva luni, era deja vălurit cu șleauri de 10-15 cm.
Soluția găsită de dl. primar? Asfaltul tăiat, decopertat cu totul, pus iar un strat de piatră concasată și (probabil în zilele următoare) reasfaltat. Cine să fi auzit de recepția lucrării conform specificațiilor tehnice de proiect sau de garanția lucrării?
Se observă cu ușurință fundația complet neconformă de sub prima încercare de asfaltare – câteva pietre și pământ.
Șleaurile sunt prezente și în porțiunea de drum de dinaintea celei decopertate, însă sunt de 3-4 ori mai mici, probabil vor fi luate în considerare doar după ce se vor adânci suficient încât să-și spargă câțiva locuitori băile de ulei în ele.
Conform expertizei tehnice, acest drum ar fi trebuit să reziste unui trafic greu. Este foarte clar însă că acest drum abia poate suporta un trafic de căruțe și autoturisme, nicidecum utilaje agricole sau de transport grele.
Ca să fie treaba, treabă, drumul a fost blocat lângă stăvilar cu un val de pământ, astfel încât nu se mai poate ajunge la terenurile agricole din zonă pentru lucrări.
